PILDA CELOR POFTITI LA CINA

Un om oarecare a facut cina mare si a chemat pe multi; si a trimis la ceasul cinei, pe sluga sa, ca sa spuna celor chemati:
- Veniti, ca iata toate sunt gata.
Si au inceput, unul cate unul, sa-si ceara iertare.
Cel dintai i-a zis:
- Tarina am cumparat si am nevoie sa ies ca s-o vad; te rog iarta-ma.
Si altul a zis:
- Cinci perechi de boi am cumparat si ma duc sa-i incerc; te rog iarta-ma.
Al treilea a zis:
- Femeie mi-am luat si de aceea nu pot veni.
Si intorcandu-se, sluga a spus stapanului sau acestea. Atunci, maniindu-se, stapanul casei a zis:
- Iesi indata in pietele si ulitele cetatii, si pe saraci, si pe neputinciosi, si pe orbi, si pe schiopi adu-i aici.
Si a zis sluga:
- Doamne, s-a facut precum ai poruncit si tot mai este loc.
Si a zis stapanul catre sluga:
- Iesi la drumuri si la garduri si sileste sa intre, ca sa mi se umple casa,
Caci zic voua:
- Nici unul din barbatii aceia care au fost chemati nu va gusta din cina mea.

UNA DIN CONDITIILE MANTUIRII

Un batran intelept si-a intrebat ucenicii:
– Cum stiti ca s-a terminat noaptea si incepe ziua?
– Cand de la distanta poti deosebi cainele de oaie, a raspuns un ucenic.
– Nu! A grait batranul.
– Cand vazand de departe un arbore, poti spune daca este piersic ori smochin, a raspuns altul.
– Nici acesta nu este raspunsul, a marturisit inteleptul.
– Atunci cum putem cunoaste? au strigat ucenicii.
– Cand privind in fata un om, vom vedea in el un frate! Altfel orice ora a zilei ar fi, tot noapte este.

IMI AJUNGE SA TE PRIVESC

Trei parinti obisnuiau sa mearga in fiecare an la fericitul Antonie. Doi dintre ei il intrebau despre gandurile lor si despre mantuirea sufletului. Unul tacea si nu intreba nimic. Dupa un timp, avva Antonie ii zice: "Vii aici de o gramada de vreme si nu ma intrebi niciodata nimic". El i-a raspuns: "Imi ajunge sa te privesc, parinte".

DUMNEZEU RASPUNDE OMULUI CREDINCIOS

Se povesteste ca o femeie era foarte bolnava si avea nevoie urgenta de un medicament. Era departe de orice farmacie si era iarna. Farmacia era in satul vecin. Avea o fetita de varsta scolara si nu avea altceva de facut decat s-o trimita pe fetita sa mearga pana la farmacie sa ceara picaturile de cate avea nevoie. Fetita se incumeta sa plece. Ajunse la farmacist si acesta, care stia boala femeii, ii dadu fetitei o slicluta cu picaturi. Fetita pleca in fuga.
Dupa cateva clipe, farmacistul, batran si cu vederea slaba, controla mai atent locul de unde luase sticluta. Constata ca in loc sa-i dea medicamentul pentru boala de inima a femeii, ii daduse o sticluta cu otrava. Pe fetita n-o mai putea ajunge. Cazu in genunchi si se ruga. Ceru doar un singur lucru: "Doamne, fa o minune! Sa nu ajunga fetita acasa!" Cererea lui era dreapta si fu puternica. Inca aflandu-se in rugaciune, auzi usa deschizandu-se si o vazu pe fetita intrand in farmacie: "Domnule, alergand am cazul ti-am sport sticluta, iertati-ma, dar dati-mi alta sticluta. Altfel, mama va muri! Fetita plangea, zdrobita de parere de rau. Farmacistul incepu sa planga de bucurie si emotie. Ii multumi lui Dumnezeu. Era in afara de orice indoiala ca i se raspunsese la rugaciunea lui.

CUM SA NE FERIM DE VORBIREA DE RAU ?

Un frate l-a intrebat pe avva Pimen:

- Cum poate omul sa se fereasca de vorbirea de rau?

Batranul zice:

- Noi si fratii nostri suntem doua imagini. Cand omul ia seama la sine si se defaimeaza, fratele este pretuit cum se cuvine; cand, insa, omul se crede bun, gaseste ca fratele este rau.

DESCURAJAREA

Se povesteste ca diavolul s-a hotarat candva sa-si vanda toate instrumentele cu ajutorul carora si-i supunea pe oameni. A facut o multime de pachete, pe fiecare indicand ce contine: suparare, crima, minciuna, necinste, mandrie si asa mai departe. Dupa ce toate pachetele au fost vandute, cineva a observat ca un pachet n-a fost pus in vanzare, l-a intrebat pe diavol, de ce?
 - Pentru ca aceasta este cea mai puternica dintre armele mele si pe aceasta nu vreau s-o vand. Ea este descurajarea. Cand cineva ajunge la aceasta, il am in mod sigur in mana!".

PUTEREA AVVEI MACARIE

Un tata avea un copil paralitic. Intr-o zi l-a dus la chilia avvei Macarie. L-a lasat plangand langa usa si s-a retras cat mai departe. Batranul, vazandu-l pe copil, l-a intrebat: "Cine te-a adus aici?". Copilul a raspuns: "Tata m-a lasat aici si a plecat". Batranul i-a grait: "Scoala-te si du-te la dansul". Indata, copilul s-a vindecat, s-a sculat si s-a dus la tatal sau. Si asa s-au intors acasa.

IMPATIMIREA DUPA BUNURILE MATERIALE

Un om oarecare a gasit odata o suta de lei pe strada. Din momentul acela nu si-a mai ridicat ochii de la pamant. In treizeci de ani a adunat vreo 15.000 de nas­turi, vreo 20.000 de ace de siguranta si inca vreo cateva sute de lei, punand banut langa banut. A ajuns intr-o stare deplorabila, mereu in cautare, mereu avid dupa ceva cat de neinsemnat. In tot timpul acesta a pierdut zambetul prietenilor, frumusetea copacilor, culorile cerului. Cand s-a trezit, era prea tarziu!