LEPADAREA SI POCAINTA

Un frate se lupta mult cu pacatul desfranarii. Iar intamplandu-i-se lui a trece pe langa un sat din Egipt si vazand o fata de slujitor la idoli, a poftit-o pe ea si a zis tatalui ei: "Da-mi-o pe ea sa-mi fie sotie". Iar el i-a zis: "Nu pot sa ti-o dau, pana nu voi intreba pe dumnezeul meu". Deci a zis demonului: "Iata, un calugar cere pe fiica mea, sa i-o dau lui de sotie?" Iar demonul, raspunzand, i-a zis: "De se va lepada de Hristos si de Botez si de fagaduinta calugareasca, sa i-o dai". Iar calugarul s-a lepadat de toate. Si indata a vazut un porumbel iesind din gura lui si zburand la cer. Iar slujitorul idolesc, mergand la demon, i-a spus ca acela s-a lepadat. Atunci diavolul i-a zis: "Sa nu-i dai lui pe fiica ta de sotie, ca Dumnezeul lui nu s-a departat de la dansul, ci inca ii ajuta lui". Si venind el la calugar, i-a spus: "Nu pot sa ti-o dau pe ea, ca Dumnezeul tau inca iti ajuta tie si nu S-a departat de la tine". Si acestea auzindu-le, fratele a cugetat intru sine: "Daca eu, ticalosul, chiar lepadandu-ma de Dansul si de Botez si de fagaduinta calugareasca, Bunul Dumnezeu tot imi ajuta mie, cat de mare este darul pe care mi l-a dat mie Dumnezeu". Si asa, si-a venit intru sine si abatandu-se de acolo, s-a dus in pustie. Si a marturisit pacatul lui la un staret mare, iar staretul i-a zis lui: "Sa sezi cu mine in pestera si sa postesti trei saptamani, mancand numai la doua zile, iar eu voi ruga pe Dumnezeu pentru tine". Si mahnindu-se staretul pentru acest frate, s-a rugat lui Dumnezeu, zicand: "Rogu-ma Tie, Doamne, daruieste-mi mie sufletul acesta si primeste pocainta lui". Si l-a ascultat Dumnezeu pe el. Apoi, sfarsindu-se intaia saptamana, a venit staretul la frate si l-a intrebat, zicand: "Oare ai vazut ceva?". Si raspunzand, fratele a zis: "Adevarat, am vazut un porumbel, zburand sus la inaltimea cerului si stand deasupra capului meu". Iar staretul i-a zis lui: "Sa crezi, luand aminte la tine insuti si sa te rogi lui Dumnezeu neincetat". Iar in a doua saptamana, a venit iarasi staretul la frate si l-a intrebat: "Oare ai vazut ceva?". Iar el a zis: "Am vazut un porumbel zburand pe langa capul meu". Si i-a poruncit staretul, zicandu-i: "Privegheaza cu mintea si te roaga!". Dupa aceea, a venit iarasi staretul, sfarsindu-se saptamana a treia, si l-a intrebat pe el: "Ce lucru ai vazut?". Iar el a zis: "Am vazut porumbelul ca a zburat si a stat deasupra capului meu si am intins mana ca sa-l prind pe el, iar el repezindu-se a intrat in gura mea". Apoi, a laudat staretul pe Dumnezeu si a zis: "Iata, a primit Domnul pocainta ta; de acum sa iei aminte la tine". Iar fratele a zis: "Iata, de acum impreuna cu tine voi ramane, parinte, pana ce voi muri".

GLUME LA ADRESA CELOR SFINTE

O tanara s-a logodit cu un tanar si casatoria lor urma sa aiba loc in scurta vreme. Intr-o seara, cei doi tineri se aflau la o petrecere, iar tanarul era voios, plin de spirit si cuprins de dorul de a distra intreaga societate. Glumele lui au ajuns insa sa atinga si sfera religiei. Tanara fata s-a mahnit auzind glumele lui, iar cand acesta a spus inca una, in care se referea la Dumnezeu Insusi, fata s-a inspaimantat si a zis:

- Din acest moment, in care am observat ca nu cinstesti nici religia, nici pe Dumnezeu, eu nu mai sunt logodnica ta. Cine nu iubeste pe Dumnezeu, nici sotia nu si-o poate iubi cu adevarat.

Zadarnice au fost cuvintele pline de cainta ale tanarului. Logodnica a ramas la hotararea ei de a se desparti.

CUM SA NU NE SUPARAM PE APROAPELE ?

Doua femei au trait in pace 50 de ani. Una ii spune celeilalte:

- Auzi, noi chiar nu ne-am certat niciodata. Hai ne certam!
- Hai, dar cum?
- Vom spala rufele, iar eu voi varsa apa intr-o galeata si iti voi spune: Scoate-o afara si arunc-o! Dar tu sa n-o arunci si atunci ne vom certa.
- Bine.
Si au inceput sa spele. Prima a pus apa si a zis:
- Ia-o repede si du-o afara!
Cealalta femeie a luat galeata si a iesit imediat afara.
 

PENTRU DUMNEZEU VINE SA AUDA CUVANT

S-a dus avva Avraam la avva Ares. Cand s-au asezat, a venit un frate la batran si i-a spus:

- Spune-mi ce sa fac sa ma mantuiesc.

- Haide, anul acesta manca paine cu sare, numai seara, si vino iar, si mai vorbim.

Si a plecat facand astfel. Iar daca s-a implinit anul, a venit iar fratele la avva Ares. Si se intampla sa fie acolo si avva Avraam. Si i-a zis iar batranul fratelui:

- Haide, posteste si anul acesta tot la doua zile.

Cand s-a dus fratele, i-a spus avva Avraam avvei Ares:

- De ce le pui tuturor fratilor jug usor, iar pe acesta il incarci cu poveri grele?

- Fratii, cum vin sa intrebe, asa si pleaca; acesta insa pentru Dumnezeu vine sa auda cuvant. Caci e truditor si daca-i spun ceva, face cu sarg. De aceea si eu ii spun cuvantul lui Dumnezeu.

OMUL SMERIT

"Omul smerit este sfios, nu iese din firea lui, nu striga, nu cere, este fara pretentii si fara ambitie, bland, pasnic, rabdator, sincer, ingaduitor, curat si drept. Omul smerit nu este increzut, nu se lauda singur, nu cauta nici lauda altora. Se multumeste cu putin, nu cere si nu primeste ceea ce nu i se cuvine, sta la urma tuturor. Si chiar nedreptatit sau pagubit, indura fara a se plange si razvrati. Pentru cele ce nu cere, de care se lipseste sau de care este socotit lipsit, el aduna in sufletul sau comoara de bune ganduri si simtaminte si, pe cat se pare de neindemanatic sau sarac in insusirile care arata pe oameni falosi, isteti si indrazneti, laudati de altii sau temuti, pe atat poseda in sine nebanuite insusiri frumoase si placute de om duhovnicesc". (Teodor M. Popescu)
 

SA POSTIM SI DE RAUTATE

Un taran a plecat intr-o zi de targ sa-si vanda boii. Drumul inspre targ trecea printr-o padure mare. Si-a vandut omul boii si se intorcea spre casa prin padure. Banii si-i pusese in traistuta cu merinde. Doi talhari, care erau ascunsi in padure, i-au iesit in cale, l-au ucis, i-au luat traistuta si si-au insusit banii. Facandu-li-se foame au cautat in traistuta si-au gasit paine si slanina. Fiind o zi de vineri au exclamat indignati: noi nu mancam de dulce vinerea! 

Nu sunt singurii care au incalcat flagrant randuiala postului. Au ucis si n-au mancat de dulce! Postul nu e numai de bucate, ci este si de rautate. Postul este integral. Postim de bucate, dar postim si de rautate. Nu vrem sa descurajam postul de bucate. El este foarte necesar. Dar trebuie neaparat secondat de postul de rautate.

IERTARE SI UITARE

Un satean i-a spus intr-o zi vecinului sau:

- In zadar incerc sa dobandesc pacea, iertand pe cei care mi-au facut rau.

Vecinul i-a raspuns:

- Daca nu primesti pacea iertand, inseamna ca nu ai iertat.

- Ba da - eu am iertat mereu, dar n-am fost partas pacii, a grait sateanul.

- Vecine, repet: iertarea astfel data, fara indoiala ca n-a fost buna.

- Ce-i lipseste?, a zis sateanul.

- Adeseori, iarna, soarele bate in plin. Lumina lui e stralucitoare, dar el nu poate incalzi. Ii lipseste caldura. Stai sub stralucirea lui si ingheti. Tot asemenea, iubite vecine, este si cu iertarea. Ca ea sa aduca in suflet pacea pe care o doresti, ii trebuie caldura uitarii. Daca iertam fara sa uitam, aceasta iertare nu este iertare. Este o simpla vorba. Numai uitand, iertam cu adevarat, a marturisit vecinul.

DUMNEZEU SE DESCOPERA OMULUI SMERIT

Povestesc unii despre un batran oarecare ca a petrecut saptezeci de saptamani mancand o data in saptamana. Deci, se ruga lui Dumnezeu pentru un cuvant din Scriptura sa i-l descopere si nu-i descoperea lui Dumnezeu.

Astfel, a zis in sine: "Desi am facut atata osteneala, inca nimic n-am castigat. Voi merge de acum la un frate si-l voi intreba".

Si daca a inchis chilia, vrand sa plece, a fost trimis ingerul Domnului la dansul, graind: "Saptezeci de saptamani ai postit si nu s-a apropiat rugaciunea ta de Dumnezeu. Iar cand te-ai smerit a iesi la fratele tau, sunt trimis sa-ti vestesc tie cuvantul". Si acestea spunandu-i-le, a plecat de la dansul.

POFTELE DESARTE

Avva Anub l-a intrebat pe avva Pimen despre gandurile necurate, care se nasc in inima omului, si despre poftele desarte. Avva Pimen zice: "Se va lauda securea fara cel care taie cu ea? Asa si tu, nu da prilej poftelor, nu te indulci din ele si nu-ti vor putea face nimic".

UN BUN CRESTIN

Intr-o dimineata, inainte de a pleca la camp, un taran i-a chemat pe cei patru fii ai sai si i-a dat fiecaruia cate o piersica. Cand s-a intors de pe camp, i-a intrebat ce au facut cu darul primit dimineata.
Primul i-a raspuns ca a mancat-o, iar samburele l-a sadit in pamant. Avand in vedere aceasta fapta, tatal i-a grait acestui fiu ca va ajunge un bun gospodar.
Al doilea fiu i-a marturisit ca a savurat-o si ca nu a luat seama la sambure, l-a aruncat. Dupa acest raspuns, tatal i-a grait sa aiba grija in viata sa nu ajunga lacom.
Al treilea fiu a vandut-o. Pe acesta tatal l-a avertizat sa ia seama ca in viata nu e totul de vanzare.
Al patrulea fiu i-a zis ca i-a daruit-o unui prieten bolnav. Cu lacrimi in ochi, tatal i-a spus ca de va trai daruind, va fi un bun crestin si asta e tot ce conteaza.

REGELE CARE DOREA SA-L VADA PE DUMNEZEU

Un rege care dorea sa-L vada pe Dumnezeu ii ameninta cu moartea pe toti preotii din regatul sau daca nu vor reusi sa i-L arate pe Dumnezeu.
La putin timp dupa aceasta amentinare a regelui, un preot ii spuse acestuia: 
- Priveste soarele!
Regele isi ridica ochii catre soare, dar imediat isi indeparta privirea de la el si spuse:
- Vrei sa orbesc?
- Maiestate, soarele nu este decat o raza a maretiei lui Dumnezeu, graise preotul. Daca in fata soarelui nu poti rezista, cu atat mai mult in fata lui Dumnezeu.

INSELAND PE ALTUL, TE POTI INSELA PE TINE

Un om instarit, bun la suflet, l-a chemat intr-o zi pe vecinul sau si i-a spus:
- Stiu ca o duci greu si vreau sa te ajut. Iti dau de munca si te platesc foarte bine. Vrei sa lucrezi pentru mine?
- Sigur, a raspuns fara retineri vecinul.
- Doresc sa-mi construiesti o casa.
Vecinul, bun mester, s-a apucat de treaba. Dar in timp ce lucra si-a zis ca ar putea sa ceara bani pentru cele mai bune materiale si sa le cumpere pe cele mai ieftine. Si asa a facut. 
Cand a terminat casa, ea arata foarte bine pe afara, dar vecinul stia ca nu va rezista mult din cauza materialelor ieftine. 
Persoana instarita cand a vazut casa i-a zis:
- Avand in vedere in ce casa locuiesti cu familia, iti fac cadou aceasta casa. 
Vecinul s-a intristat tare mult pentru ce facuse. A dorit sa-l insele pe altul si s-a inselat pe sine. Acum, parerea de rau nu mai putea indrepta nimic.

SA CALATORESTI IN APA ADANCA

Pe o corabie ce strabatea un ocean, un calator se plimba ingandurat. Era nelinistit de faptul ca oricand corabia se poate izbi de o stanca si se poate scufunda. La putin timp l-a intalnit pe capitanul vasului. Dornic sa scape de neliniste, l-a intrebat:
- Sunt stanci in aceste ape?
- Sunt, a raspunsul capitanul.
- Si cunoasteti locurile in care sunt?
- Nu, a grait capitanul.
- Si atunci cum de sunteti asa de linistit?
Stiu unde este apa adanca, motiv pentru care nu ne putem izbi de nicio stanca.

SA NU CEREM CEVA PESTE PUTERILE NOASTRE

Un pastor stia ca un animal salbatic ii ucide oile si hotari sa-l omoare. Ajuns in fata grotei in care acesta se afla, incepu sa spuna:

- Doamne, daca il faci sa iasa din grota, o sa sacrific pentru tine cea mai buna oaie!

Si la putin timp dupa ce rosti acele cuvinte, a iesit din grota un urs fioros. Cand l-a vazut, pastorul a zis: - Intoarce-l Doamne inapoi in grota si voi sacrifica un bou!

PASII LUI DUMNEZEU

Un om, ajuns in rai, i-a cerut lui Dumnezeu sa-i descopere viata pe care a trait-o. Dumnezeu i-a infatisat-o ca si cand ea s-a desfasurat pe nisipul unei plaje. Omul a vazut ca in momentele de bucurie erau patru urme de pasi pe nisip, ale lui si ale lui Dumnezeu. Dar in clipele de suferinta, erau numai doua urme. Mahnit, omul i-a spus lui Dumnezeu: "De ce in momentele grele m-ai lasat singur?". Acesta i-a raspuns: "In clipele de suferinta erau doar urmele mele, pentru ca atunci te purtam pe brate".

PILDA CELOR POFTITI LA CINA

Un om oarecare a facut cina mare si a chemat pe multi; si a trimis la ceasul cinei, pe sluga sa, ca sa spuna celor chemati:
- Veniti, ca iata toate sunt gata.
Si au inceput, unul cate unul, sa-si ceara iertare.
Cel dintai i-a zis:
- Tarina am cumparat si am nevoie sa ies ca s-o vad; te rog iarta-ma.
Si altul a zis:
- Cinci perechi de boi am cumparat si ma duc sa-i incerc; te rog iarta-ma.
Al treilea a zis:
- Femeie mi-am luat si de aceea nu pot veni.
Si intorcandu-se, sluga a spus stapanului sau acestea. Atunci, maniindu-se, stapanul casei a zis:
- Iesi indata in pietele si ulitele cetatii, si pe saraci, si pe neputinciosi, si pe orbi, si pe schiopi adu-i aici.
Si a zis sluga:
- Doamne, s-a facut precum ai poruncit si tot mai este loc.
Si a zis stapanul catre sluga:
- Iesi la drumuri si la garduri si sileste sa intre, ca sa mi se umple casa,
Caci zic voua:
- Nici unul din barbatii aceia care au fost chemati nu va gusta din cina mea.

UNA DIN CONDITIILE MANTUIRII

Un batran intelept si-a intrebat ucenicii:
– Cum stiti ca s-a terminat noaptea si incepe ziua?
– Cand de la distanta poti deosebi cainele de oaie, a raspuns un ucenic.
– Nu! A grait batranul.
– Cand vazand de departe un arbore, poti spune daca este piersic ori smochin, a raspuns altul.
– Nici acesta nu este raspunsul, a marturisit inteleptul.
– Atunci cum putem cunoaste? au strigat ucenicii.
– Cand privind in fata un om, vom vedea in el un frate! Altfel orice ora a zilei ar fi, tot noapte este.

IMI AJUNGE SA TE PRIVESC

Trei parinti obisnuiau sa mearga in fiecare an la fericitul Antonie. Doi dintre ei il intrebau despre gandurile lor si despre mantuirea sufletului. Unul tacea si nu intreba nimic. Dupa un timp, avva Antonie ii zice: "Vii aici de o gramada de vreme si nu ma intrebi niciodata nimic". El i-a raspuns: "Imi ajunge sa te privesc, parinte".

DUMNEZEU RASPUNDE OMULUI CREDINCIOS

Se povesteste ca o femeie era foarte bolnava si avea nevoie urgenta de un medicament. Era departe de orice farmacie si era iarna. Farmacia era in satul vecin. Avea o fetita de varsta scolara si nu avea altceva de facut decat s-o trimita pe fetita sa mearga pana la farmacie sa ceara picaturile de cate avea nevoie. Fetita se incumeta sa plece. Ajunse la farmacist si acesta, care stia boala femeii, ii dadu fetitei o slicluta cu picaturi. Fetita pleca in fuga.
Dupa cateva clipe, farmacistul, batran si cu vederea slaba, controla mai atent locul de unde luase sticluta. Constata ca in loc sa-i dea medicamentul pentru boala de inima a femeii, ii daduse o sticluta cu otrava. Pe fetita n-o mai putea ajunge. Cazu in genunchi si se ruga. Ceru doar un singur lucru: "Doamne, fa o minune! Sa nu ajunga fetita acasa!" Cererea lui era dreapta si fu puternica. Inca aflandu-se in rugaciune, auzi usa deschizandu-se si o vazu pe fetita intrand in farmacie: "Domnule, alergand am cazul ti-am sport sticluta, iertati-ma, dar dati-mi alta sticluta. Altfel, mama va muri! Fetita plangea, zdrobita de parere de rau. Farmacistul incepu sa planga de bucurie si emotie. Ii multumi lui Dumnezeu. Era in afara de orice indoiala ca i se raspunsese la rugaciunea lui.

CUM SA NE FERIM DE VORBIREA DE RAU ?

Un frate l-a intrebat pe avva Pimen:

- Cum poate omul sa se fereasca de vorbirea de rau?

Batranul zice:

- Noi si fratii nostri suntem doua imagini. Cand omul ia seama la sine si se defaimeaza, fratele este pretuit cum se cuvine; cand, insa, omul se crede bun, gaseste ca fratele este rau.

DESCURAJAREA

Se povesteste ca diavolul s-a hotarat candva sa-si vanda toate instrumentele cu ajutorul carora si-i supunea pe oameni. A facut o multime de pachete, pe fiecare indicand ce contine: suparare, crima, minciuna, necinste, mandrie si asa mai departe. Dupa ce toate pachetele au fost vandute, cineva a observat ca un pachet n-a fost pus in vanzare, l-a intrebat pe diavol, de ce?
 - Pentru ca aceasta este cea mai puternica dintre armele mele si pe aceasta nu vreau s-o vand. Ea este descurajarea. Cand cineva ajunge la aceasta, il am in mod sigur in mana!".

PUTEREA AVVEI MACARIE

Un tata avea un copil paralitic. Intr-o zi l-a dus la chilia avvei Macarie. L-a lasat plangand langa usa si s-a retras cat mai departe. Batranul, vazandu-l pe copil, l-a intrebat: "Cine te-a adus aici?". Copilul a raspuns: "Tata m-a lasat aici si a plecat". Batranul i-a grait: "Scoala-te si du-te la dansul". Indata, copilul s-a vindecat, s-a sculat si s-a dus la tatal sau. Si asa s-au intors acasa.

IMPATIMIREA DUPA BUNURILE MATERIALE

Un om oarecare a gasit odata o suta de lei pe strada. Din momentul acela nu si-a mai ridicat ochii de la pamant. In treizeci de ani a adunat vreo 15.000 de nas­turi, vreo 20.000 de ace de siguranta si inca vreo cateva sute de lei, punand banut langa banut. A ajuns intr-o stare deplorabila, mereu in cautare, mereu avid dupa ceva cat de neinsemnat. In tot timpul acesta a pierdut zambetul prietenilor, frumusetea copacilor, culorile cerului. Cand s-a trezit, era prea tarziu!