"Omul smerit este sfios, nu iese din firea lui, nu striga, nu cere, este fara pretentii si fara ambitie, bland, pasnic, rabdator, sincer, ingaduitor, curat si drept. Omul smerit nu este increzut, nu se lauda singur, nu cauta nici lauda altora. Se multumeste cu putin, nu cere si nu primeste ceea ce nu i se cuvine, sta la urma tuturor. Si chiar nedreptatit sau pagubit, indura fara a se plange si razvrati. Pentru cele ce nu cere, de care se lipseste sau de care este socotit lipsit, el aduna in sufletul sau comoara de bune ganduri si simtaminte si, pe cat se pare de neindemanatic sau sarac in insusirile care arata pe oameni falosi, isteti si indrazneti, laudati de altii sau temuti, pe atat poseda in sine nebanuite insusiri frumoase si placute de om duhovnicesc". (Teodor M. Popescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu